Centrul de învățare · Performanță · Lecția 3

Suprafața pistei, panta și limitele de vânt lateral

Pista de sub tine face parte din performanță. Lecția tratează suprafața, panta și vântul, cum calculezi componenta de vânt lateral și de ce un pilot adaugă o marjă la valorile din manual.

Aproximativ 12 minute, plus testul. Face parte din Performanță. Se bazează pe lecția Performanța la urcare, croazieră și aterizare.

1. Suprafața

Valorile din manualul de zbor pentru decolare și aterizare presupun de obicei o pistă orizontală, uscată și dură (pavată). Orice altă suprafață le modifică.

• Iarba, solul moale, noroiul, zăpada și apa stătătoare încetinesc accelerarea la decolare, pentru că roțile nu se pot învârti liber. Iarba înaltă sau udă este mai rea decât iarba scurtă și uscată.
• Pistele umede sau contaminate reduc frecarea, deci frânarea este mai puțin eficientă la aterizare. În cazul acvaplanării (hidroplanare), pneurile alunecă pe o peliculă de apă, iar frânarea și direcția pot fi aproape pierdute.
• Gheața este și mai rea.

Multe manuale nu dau nicio corecție pentru aceste condiții. Pilotul trebuie să le ia în calcul. Consideră orice suprafață nestandard drept motiv să adaugi distanță.

2. Panta

Panta unei piste se exprimă în procente: o pantă de 2% urcă sau coboară 2 m la fiecare 100 m. O pantă ascendentă încetinește accelerarea la decolare, deci rularea este mai lungă. O pantă descendentă o ajută. La aterizare efectul se inversează: o pantă ascendentă ajută la oprirea avionului, iar una descendentă lungește rularea la aterizare. Efectul unei pante mici, obișnuite, este relativ mic, dar se adaugă la alte penalizări, precum iarba udă și vântul din spate.

Panta și vântul pot intra în conflict, de exemplu o pistă în coborâre cu vânt din spate, așa că urmărește suma, nu fiecare factor separat. Pantele pistelor se găsesc în paginile AIP ale aerodromurilor.

3. Vânt din față și vânt din spate

Vântul schimbă viteza la sol la desprindere și la atingere, deci schimbă distanțele. Efectul nu este simetric: un vânt din spate costă mai multă distanță decât economisește un vânt din față de aceeași mărime. Un manual american dă un exemplu: un vânt din spate de 10% din viteza de decolare lungește decolarea cu aproximativ 21%. Ia un avion inventat care se desprinde la 50 kt. Un vânt din spate de 5 kt reprezintă 10% din aceasta, deci o decolare de 300 m devine aproximativ 300 × 1,21 = 363 m.

Dacă dintr-un alt motiv trebuie să folosești o pistă cu vânt din spate, reia calculele și ia în considerare să aștepți. Acolo unde manualul permite creditarea vântului din față, nu o lua în calcul în întregime, iar vântul din spate ia-l în calcul integral sau chiar mai mult. Cât credit poți lua este stabilit de manual și de școala sau operatorul tău; vezi și lecția despre decolare.

4. Vântul lateral și limitele

Vântul rareori bate drept pe direcția pistei. Îl împarți în două părți: componenta de vânt din față, de-a lungul pistei, și componenta de vânt lateral, peste pistă. Dacă vântul are viteza W la un unghi a față de direcția pistei:

vânt lateral = W × sin a și vânt din față = W × cos a

O regulă practică pentru estimări rapide: la 30° față de pistă aproximativ jumătate din vânt este lateral, la 45° aproximativ 70%, iar la 60° sau mai mult aproximativ 90%. Rotunjește în sus, niciodată în jos. Diagrama sau computerul de zbor dau valori mai bune.

Exemplu (inventat): vânt de 20 kt, la 30° față de pistă. Vânt lateral = 20 × 0,5 = 10 kt, iar vânt din față = 20 × 0,87 = 17 kt. La 60° același vânt de 20 kt dă 17 kt lateral.

Multe manuale de zbor dau un vânt lateral maxim demonstrat. Acesta este vântul lateral pe care un pilot de încercare a arătat că avionul îl poate suporta în testele de certificare. În unele manuale de zbor este trecut ca limitare, în altele doar ca informație, așa că citește-l pe al tău, iar în ambele cazuri nu este o promisiune că îl poți stăpâni tu. Sfatul din manualul american, care este și o bună practică în Europa, este să-ți stabilești limite personale mult sub această valoare până te exersezi pe tipul respectiv și să le cobori din nou când ești obosit, zbori mai rar sau aterizezi pe o pistă umedă ori îngustă. Rafalele contează: folosește în calcul viteza rafalei, nu doar vântul mediu.

5. De ce folosești tabelele și de ce adaugi o marjă

Regulile practice arată cum se comportă un factor, dar fiecare avion este diferit: aceeași schimbare de 10% a masei sau aceeași iarbă udă pot costa mai mult sau mai puțin pe un alt tip. Tabelele din manual, obținute din teste, sunt punctul de plecare. Valorile din manual au fost obținute cu un avion nou, un motor în stare bună și un pilot priceput, deci o marjă în plus este înțeleaptă. Mulți operatori adaugă o marjă, iar valorile diferă.

Ca îndrumare în Marea Britanie, broșura CAA General Aviation Safety Sense Leaflet 7, Aeroplane Performance (citată în rapoartele de accident AAIB, de exemplu pentru G-HERB în 2009) recomandă aplicarea unui factor de 1,33 la distanța de decolare nefactorizată și de 1,43 la distanța de aterizare nefactorizată pentru toate zborurile, inclusiv cele private, deși este o recomandare și nu o cerință legală pentru un zbor privat. Pentru aterizarea pe iarbă udă de până la 20 cm, pe sol ferm, aceeași sursă spune că distanța de aterizare poate crește cu 35%, iar pe iarbă udă foarte scurtă cu până la 60%. Factorii se înmulțesc între ei. Acestea sunt valori orientative din Marea Britanie: școala ta sau autoritatea națională pot folosi alte valori, așa că întreabă.

Un exemplu (inventat): manualul dă 350 m de la 50 ft. Iarbă udă: 350 × 1,35 = 473 m. Apoi factorul 1,43: 473 × 1,43 = aproximativ 676 m. Un LDA de 600 m este prea scurt pentru acea aterizare.

Doar pentru instruire. Pentru zboruri reale folosește manualul de zbor și regulile școlii sau ale operatorului tău. Dacă cifrele nu se potrivesc, amână, redu încărcătura sau alege o altă pistă.

6. Încearcă singur

Rezolvă fiecare problemă mai întâi pe hârtie, apoi deschide răspunsul ca să compari. Cifrele sunt inventate.

1. Vântul este de 25 kt, la 40° față de direcția pistei. Folosește sin 40° = 0,64 și cos 40° = 0,77. (a) Care sunt componentele de vânt lateral și de vânt din față? (b) Manualul indică un vânt lateral demonstrat de 15 kt, iar limita ta personală este de 10 kt. Aterizezi pe această pistă?
   Arată răspunsul

   1. (a) Vânt lateral = 25 × 0,64 = 16 kt. Vânt din față = 25 × 0,77 = 19 kt.
   2. (b) 16 kt depășește atât valoarea demonstrată de 15 kt, cât și limita ta personală de 10 kt. Nu. Alege o pistă mai apropiată de direcția vântului, deviază către alt aerodrom sau așteaptă.
   3. Dacă vântul bate în rafale, valoarea rafalei este și mai mare.
2. Un avion inventat are nevoie de 350 m de la 50 ft pe o pistă dură și uscată. Plănuiești să aterizezi pe iarbă udă. Aplică factorul de 35% pentru iarba udă și apoi factorul general de 1,43, ca în lecție. LDA este de 600 m. Este aterizarea acceptabilă?
   Arată răspunsul

   1. Iarbă udă: 350 × 1,35 = 472,5 m.
   2. Factorul general: 472,5 × 1,43 = aproximativ 676 m.
   3. LDA este de 600 m, deci distanța factorizată este cu 76 m prea lungă. Aterizarea nu este acceptabilă prin această metodă. Folosește o pistă pavată sau așteaptă o suprafață mai uscată.
3. Un avion inventat se desprinde la 55 kt și are nevoie de 300 m în aer calm. Singura pistă are un vânt din spate de 5,5 kt. Folosind regula de 10% din această lecție, ce distanță ar trebui să te aștepți? Pista are 330 m disponibili. Ce decizi?
   Arată răspunsul

   1. 5,5 kt reprezintă 10% din 55 kt, deci decolarea este mai lungă cu aproximativ 21%.
   2. 300 × 1,21 = 363 m.
   3. Pista oferă doar 330 m, deci nu este suficient, nici măcar înainte de orice marjă. Nu decola. Așteaptă o schimbare a vântului sau folosește o pistă mai lungă.

7. Urmărește

Un videoclip scurt despre ce înseamnă vântul lateral maxim demonstrat și cum să-ți stabilești propria limită. Videoclipul este american, deci formulările și unele reguli diferă de practica europeană (ICAO/EASA).

Deschide pe YouTube dacă playerul nu se încarcă. Nu este realizat de VectorEFB; compară ce înveți cu materialul școlii tale de zbor și cu instructorul tău.

Mai multe de urmărit

Un al doilea videoclip, de la autoritatea de reglementare australiană, despre evitarea ieșirilor de pe pistă. Este australian, deci regulile menționate nu sunt europene; folosește-l pentru principii.

Deschide pe YouTube dacă playerul nu se încarcă. Nu este realizat de VectorEFB.

8. Verifică-te

Cinci întrebări originale de exersare. Răspunde-le, apasă Verifică răspunsurile și citește fiecare explicație.

Următoarea: Conversii ale masei de combustibil și fișa de încărcare. Înapoi la centrul de învățare.