Centrul de învățare · Factorul uman

Oxigen, monoxid de carbon și decompresie

Corpul tău are nevoie de un aport constant de oxigen, iar o aeronavă ușoară îl poate perturba în trei moduri discrete: aer rarefiat, gaze de eșapament în cabină și propria ta respirație. Această lecție acoperă cum ajunge oxigenul la celule, monoxidul de carbon, hiperventilația, zborul după scufundări și ce se întâmplă când se pierde presiunea din cabină.

Aproximativ 15 minute, plus chestionarul. Face parte din Factorul uman. Continuă lecția hipoxie, oboseală și limite personale, care tratează tipurile de hipoxie și timpul de conștiență utilă, așa că nu sunt repetate aici.

1. Aerul și felul în care ajunge oxigenul la celule

Aerul uscat este în jur de 78 la sută azot și 21 la sută oxigen (20,9 la sută), cu puțin argon și o urmă de dioxid de carbon. Acest amestec nu se schimbă cu înălțimea în partea atmosferei în care zbori. Ce se schimbă este presiunea. Fiecare gaz contribuie cu o presiune parțială proporțională cu ponderea lui, deci presiunea oxigenului este 20,9 la sută din presiunea totală. În Atmosfera Standard Internațională totalul scade de la 1013 hPa la nivelul mării la circa 697 hPa la 10.000 ft și la aproximativ jumătate din valoarea de la nivelul mării la 18.000 ft. Presiunea parțială a oxigenului scade în aceeași proporție. Această presiune, nu procentul, împinge oxigenul din aer în sânge.

Drumul are patru pași. Inspiri aer în plămâni (sistemul respirator). Oxigenul trece prin pereții subțiri ai săculeților de aer minusculi, alveolele, în sânge. Sângele îl poartă prin corp (sistemul circulator), împins de inimă. Celulele îl folosesc și dau înapoi dioxid de carbon, care este dus la plămâni și expirat.

Aproape tot oxigenul din sânge circulă legat de hemoglobină, o proteină din interiorul globulelor roșii. La nivelul mării, hemoglobina care iese din plămâni este aproape complet încărcată. Pe măsură ce presiunea parțială scade, se încarcă mai puțin, iar celulele primesc mai puțin. Respirația ta este controlată în principal de nivelul de dioxid de carbon din sânge, nu de oxigen, așa că lipsa de oxigen nu te face să gâfâi. De aceea aerul rarefiat, ca și monoxidul de carbon, se poate instala pe nesimțite.

Încearcă: mută cursorul pentru altitudinea aeronavei. Linia albastră este presiunea oxigenului din aer, linia portocalie este o valoare simplificată din plămâni. Pornește cabina presurizată ca să setezi o altitudine de cabină mai joasă decât altitudinea aeronavei și vezi cum se schimbă zonele umbrite, care urmează cifrele de 10.000 și 13.000 ft din secțiunea 6.

Acest element interactiv are nevoie de JavaScript. Fără el: la nivelul mării presiunea oxigenului din aer este de circa 159 mmHg, la 10.000 ft de circa 109 mmHg (aproximativ 69 la sută din nivelul mării) și la 18.000 ft de circa 79 mmHg (aproximativ jumătate).

2. Monoxidul de carbon

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor și inodor, produs prin ardere incompletă. Hemoglobina îl preia de aproximativ 200 de ori mai ușor decât oxigenul. Rezultatul este carboxihemoglobina (COHb): hemoglobină ocupată de CO, care nu mai poate transporta oxigen. Efectul seamănă cu al hipoxiei, dar aerul din jurul tău poate fi perfect normal.

De unde vine într-o aeronavă ușoară

Sursa principală este încălzirea cabinei la multe aeronave cu piston, care încălzește aerul exterior trecându-l peste colectorul de evacuare. O crăpătură sau o garnitură uzată lasă gazele de eșapament să intre în cabină. Riscul este cel mai mare pe vreme rece, când pornești încălzirea după luni în care nu ai folosit-o. Fumatul în cabină adaugă și el CO.

Simptome și acțiune

Semnele tipice sunt durerea de cap, somnolența, amețeala, greața, vederea încețoșată, confuzia și lipsa de aer. La început sunt ușor de confundat cu o răceală, oboseala sau rău de aer, iar o intoxicație ușoară tocește judecata de care ai nevoie ca să o observi. Fumătorii pornesc de la un nivel mai ridicat: cifrele publicate dau nefumătorilor circa 1 până la 2 la sută COHb și fumătorilor circa 5 până la 6 la sută. Un fumător are deci mai puțină marjă, iar efectul este mai rău la altitudine.

Dacă suspectezi CO, oprește încălzirea, deschide aerisirile pentru aer proaspăt și, dacă nu te simți repede mai bine, aterizează. Cere sfat medical dacă simptomele sunt severe sau continuă după aterizare. Recuperarea poate dura multe ore, iar CAA din Marea Britanie spune că până la 24. Nu continua spre destinație ca să vezi dacă trece.

Detectoare

Un detector activ de CO în cabină dă un avertisment sonor sau numeric. CAA recomandă să ai unul, iar în Marea Britanie, din ianuarie 2025, operatorii de aeronave cu piston trebuie să aibă unul când transportă pasageri care nu au o calificare de pilot recunoscută, cu unele excepții. Verifică ce se aplică acolo unde zbori. Există detectoare ieftine cu pată care își schimbă culoarea, dar trebuie să le observi. Verificările regulate ale încălzirii și eșapamentului la mentenanță rămân prima apărare.

Încearcă: alege o concentrație de CO, cât timp o respiri și altitudinea ta. Curba arată cum crește procentul de COHb. Modelul este o ilustrare simplă cu constante presupuse, nu o măsurătoare.

Acest element interactiv are nevoie de JavaScript. Fără el: într-un model simplu, respirarea a 100 ppm de CO timp de ore ar duce o persoană spre circa 14 la sută COHb, iar 30 ppm spre circa 5 la sută. Sub aproximativ 10 la sută majoritatea oamenilor simt puțin. Între circa 10 și 30 la sută sunt frecvente durerea de cap, amețeala și confuzia.

3. Hiperventilația

A respira mai repede sau mai adânc decât are nevoie corpul elimină dioxid de carbon. Dioxidul de carbon din sânge scade, sângele devine mai puțin acid, iar vasele care irigă creierul se îngustează. Stresul, frica, durerea și anxietatea sunt cauzele obișnuite în zbor, iar episodul poate porni de la o sperietură, precum o tușire a motorului sau o apropiere proastă. Un pilot care este deja îngrijorat de hipoxie poate hiperventila și el.

Semnele sunt amețeala ușoară, furnicături în degete și în jurul buzelor, un sentiment de irealitate, tulburări de vedere, mâini încordate sau cu crampe, bătăi puternice ale inimii și o senzație de anxietate. Mai multe se potrivesc cu hipoxia, așa că nu le poți deosebi din interior. Tratamentul este să-ți încetinești respirația în mod deliberat: respiră lent și normal și vorbește sau numără cu voce tare, ceea ce impune un ritm natural. Nu respira într-o pungă de hârtie într-o aeronavă, fiindcă poate scădea și oxigenul. Peste circa 10.000 ft sau dacă ai dubii, tratează mai întâi ca hipoxie, adică oxigen dacă ai, și coboară.

Încearcă: schimbă numărul de respirații pe minut și adâncimea fiecăreia și urmărește nivelul de dioxid de carbon. Apoi apasă butonul care readuce respirația normală.

Acest element interactiv are nevoie de JavaScript. Fără el: respirația normală, circa 12 respirații pe minut de 500 ml, menține dioxidul de carbon alveolar în jur de 40 mmHg. Respirația de 30 de ori pe minut cu respirații de 1.000 ml îl coboară sub 20 mmHg, un nivel la care sunt probabile furnicăturile și amețeala.

4. Zborul după scufundări cu butelie

Respirarea aerului sub presiune sub apă dizolvă azot în plus în țesuturile corpului. Dacă presiunea scade apoi prea repede, cum se întâmplă într-o urcare după o scufundare, gazul poate forma bule. Aceasta este boala de decompresie (DCS). Semnele tipice sunt durerea articulară (bends), oboseală neobișnuită, erupție sau mâncărime pe piele, furnicături, amorțeală, slăbiciune, amețeală și lipsa de aer. O scufundare din ultima zi sau două este deci o chestiune de planificare a zborului.

  • Recomandarea de consens a Divers Alert Network (DAN) pentru zborul după scufundare este un minim de 12 ore după o singură scufundare fără decompresie, cel puțin 18 ore după scufundări repetate sau în mai multe zile și substanțial mai mult după scufundări care cer opriri de decompresie.
  • Aeronautical Information Manual al FAA recomandă 12 ore înainte de a zbura până la 8.000 ft după o scufundare care nu a cerut urcare controlată și 24 de ore după una care a cerut-o, precum și înainte de a zbura peste 8.000 ft după orice scufundare. Acele altitudini sunt altitudinea de zbor deasupra nivelului mării, nu o altitudine de cabină.

În textele CAA sau EASA verificate pentru această lecție nu a apărut nicio cifră pentru piloți, așa că tratează cifrele de mai sus ca îndrumări publicate de alte organisme și întreabă-l pe medicul tău examinator (AME) sau autoritatea națională. Deoarece cabina unei aeronave ușoare nepresurizate este la altitudinea aeronavei, iar un zbor de navigație poate urca peste 8.000 ft, lectura prudentă este să lași 24 de ore sau mai mult. Dacă apar simptome în zbor, coboară, aterizează și cere ajutor medical.

5. Decompresia rapidă

Majoritatea aeronavelor ușoare nu sunt presurizate, dar unele sunt, la fel ca avioanele de linie în care poți zbura. Dacă cedează un geam, o etanșare de ușă sau structura, presiunea din cabină scade spre cea de afară. Așteaptă-te la o bubuitură sau un val de aer, ceață sau praf, un suflu rece și zgomot. Gazul din urechi, sinusuri, dinți și intestine se dilată pe măsură ce presiunea scade (legea lui Boyle), ceea ce poate durea. Nu-ți ține respirația: lasă aerul să iasă din plămâni.

Pericolul principal este hipoxia, iar timpul de conștiență utilă poate fi mai scurt decât la o urcare lentă la aceeași înălțime. Deci ordinea este: mai întâi oxigenul (pune-ți propria mască înainte să ajuți pe altcineva), apoi controlează aeronava și începe o coborâre de urgență la o altitudine sigură, de obicei acolo unde aerul se poate respira fără oxigen, circa 10.000 ft sau altitudinea minimă de siguranță dacă este mai mare. O aeronavă presurizată are propria listă de verificare și instruire, așa că urmeaz-o.

6. Oxigenul suplimentar și cifrele

Oxigenul suplimentar înlocuiește aerul rarefiat cu gaz bogat în oxigen dintr-o butelie, printr-o mască sau un tub nazal. Conform EASA Part-NCO (operațiuni necomerciale cu aeronave cu motor altele decât cele complexe), NCO.OP.190 spune:

  • comandantul aeronavei se asigură că membrii echipajului care îndeplinesc sarcini esențiale folosesc oxigen suplimentar continuu ori de câte ori lipsa de oxigen i-ar putea afecta și că oxigenul este disponibil pasagerilor dacă lipsa lui le-ar putea face rău;
  • când efectul asupra ocupanților nu poate fi determinat, echipajul esențial folosește oxigen pentru orice perioadă de peste 30 de minute când altitudinea de presiune din compartimentul pasagerilor este între 10.000 și 13.000 ft, iar toți ocupanții îl folosesc peste 13.000 ft.

Această formulare a fost verificată față de copia păstrată în Marea Britanie a regulii, care urmează textul EASA. Regulile se schimbă, iar autoritățile naționale adaugă ale lor, așa că verifică reglementarea curentă care ți se aplică. În practică 10.000 ft este înălțimea la care mulți piloți se gândesc la oxigen, iar unii îl folosesc mai jos, mai ales noaptea, când ești obosit sau dacă fumezi. Ține uleiul, grăsimea și flăcările departe de echipamentul de oxigen și învață cum se pornește sistemul tău înainte să ai nevoie de el.

Idei principale

  • Aerul are 20,9 la sută oxigen la orice înălțime. Presiunea scade, iar odată cu ea și presiunea oxigenului.
  • Hemoglobina transportă aproape tot oxigenul. CO o blochează, așa că aerul pare normal, dar sângele tău transportă mai puțin.
  • CO dintr-o aeronavă ușoară vine de obicei de la încălzire și eșapament. Un detector de CO în cabină dă avertismentul timpuriu pe care nu-l vei simți.
  • Hiperventilația scade dioxidul de carbon și dă semne asemănătoare hipoxiei. Încetinește respirația, iar dacă ai dubii tratează ca hipoxie.
  • Lasă timp amplu după scufundare înainte de a zbura: 12 sau 18 ore este un minim, iar 24 sau mai mult este alegerea prudentă.
  • După o pierdere de presiune, mai întâi oxigenul, apoi coborârea.

În carlingă

  • Înainte de zborul pe vreme rece, întreabă dacă încălzirea și eșapamentul au fost verificate și ia cu tine un detector activ de CO.
  • Dacă ai dureri de cap și somnolență cu încălzirea pornită, presupune CO până dovedești contrariul: încălzirea oprită, aerisiri deschise, coboară, aterizează.
  • Planifică rutele și altitudinile având în vedere relieful și cifrele de oxigen și spune pasagerilor să-ți spună dacă se simt ciudat.
  • Dacă simți inima bătând tare și furnicături în degete după o sperietură, încetinește respirația și pilotează aeronava.
  • Pentru orice întrebare medicală, întreabă medicul tău examinator (AME) sau un alt examinator aeromedical. Această lecție este educație generală, nu sfat medical.

Greșeli frecvente

  • Să suporți o durere de cap într-o cabină caldă fiindcă "trebuie să fie gripa".
  • Să crezi că oxigenul contează doar peste 20.000 ft, când efectele încep mult mai jos și variază de la o persoană la alta.
  • Să uiți scufundarea de ieri sau de alaltăieri.
  • Să consideri o minte liniștită dovada că ești bine. Hipoxia și CO tocesc amândouă judecata.
  • Să respiri într-o pungă ca să tratezi hiperventilația în zbor.

Verifică-te

Cinci întrebări originale de exersare. Răspunde-le, apasă Verifică răspunsurile și citește fiecare explicație.

1. Ce se întâmplă cu procentul de oxigen din aer când urci la 10.000 ft?

Amestecul este același la toate înălțimile la care zbori. Presiunea totală scade, iar odată cu ea scade presiunea parțială a oxigenului.

2. De ce este monoxidul de carbon atât de periculos într-o cabină de pilotaj?

CO este incolor și inodor și ia locul oxigenului pe hemoglobină. Se poate întâmpla la orice înălțime, cel mai des când o încălzire sau un eșapament are scurgeri.

3. Ai dureri de cap și somnolență într-o cabină caldă, cu încălzirea pornită. Ce faci mai întâi?

Tratează ca pe CO până se dovedește contrariul. Elimină sursa, adu aer proaspăt și aterizează dacă simptomele nu trec repede.

4. Care este tratamentul principal al hiperventilației?

Cauza este prea puțin dioxid de carbon din cauza respirației excesive. Încetinirea îl readuce. Punga nu este recomandată în zbor, iar dacă ai dubii sau ești sus, tratează ca hipoxie și coboară.

5. Conform EASA Part-NCO, când efectul asupra ocupanților nu poate fi determinat, când trebuie să folosească oxigen suplimentar toți ocupanții?

NCO.OP.190: echipajul folosește oxigen după 30 de minute între 10.000 și 13.000 ft, iar toți peste 13.000 ft. Verifică reglementarea curentă care ți se aplică.

Urmează: decizii, stres, alcool și medicamente. Înapoi la centrul de învățare.